Un artist cu o cultură plastică amplă, prezentată conștiincios în detaliile duse cîteodată pînă aproape de vălul iluziei; unele lucrări cu teme florale îndrăznesc să rupă bariera chiar și a ceea ce numim în mod obișnuit „trompe l’oeil”: la Delia Avram te afli în fața unei peceți de culoare dezintegrate într-un moment de frumusețe, cu vibrație aproape sonoră.

Cromatica lucrărilor evoluează înspre un limbaj de sine stătator, cu accente surprinzătoare. Culoarea este uneori virată, altădată deviată teatral, apoi încremenită în monocromii meditative, ascetice chiar. O atare exersare viguroasă a coloritului își merită propria devenire, asigurată de candoarea gestului cuprinzător care asigură echilibrul părților: lucrările artistei exprimă viață și prind viață, sugerînd un amplu spațiu clasic, cu desfășurări epice de istorii încă neștiute, în reprezentări amintind de teritoriul virginal al efigiilor și emblemelor din vremuri mai vechi - închipuiri ale virtuților morale.

 

Rezultatul surprinde: te confrunți cu un proces entuziast de purificare a gîndirii plastice de orice impulsiuni extraprofesionale, cu o conștiință de breaslă care inspiră respect: cîteodată, parcă ești martorul unei munci de restaurare a propriilor vise, cu o strădanie de concentrare pe reprezentarea exactă a frumuseții. Ansamblul imaginii demonstrează exuberanță în cunoașterea luminii, căreia-i sînt prinse zbaterile ca-ntr-un sos imuabil de sticlă, cu o precizie fotografică, științifică, asemenea momentelor în care explorezi un vis lucid. Tematica evoluează între elaborare și spontaneitate și e mereu depășită de prezența continuă a unui proces discret, dar ardent, de eliberare a compoziției înspre rostul ei plastic. Artista afirmă: ”Doar atunci pictez, cînd ajung dincolo de idee, unde pulsează sufletul lumii.”

 

Mihai Tropa - Critic de artă